Home 
Evadari Experimente Strudel cu mere
Evadari Experimente Strudel cu mere
| Strudel cu mere |
 |
 |
| Scris de cipm |
Imi plac foietajele! Nu sunt un "mancau", insa sunt cateva deserturi de la care nu ma dau inlaturi, niciodata. Foietajele sunt printre "laureate". Cateodata insa, pentru a ne bucura mai mult de un anumit lucru este bine sa-ncercam sa facem acel lucru. Parerea mea, nu este obligatoriu sa o impartasiti si voi. Zis si facut; este loc de un experiment... Nu stiu cand o sa se repete. Sotia mea are dreptate: fac multe lucruri, insa nu-mi prea place "sa ma repet". Poate de aceea m-am casatorit numai o data?! Dar sa nu divagam... Si cum navigam eu asa pe internet, numa' ce gasesc un blog (Pe masa din bucatarie) taman pe domeniul despre care vorbim. Cu ceva timp inainte (ca nici povestea asta nu-i chiar de acuma), am adaugat niste tigle in cuptorul aragazului... Idea era de a imbunatati inertia termica. Prea complicat? No, atunci idea era de face cumptorul sa nu se incinga asa repede iar cand se incinge sa nu se raceasca repede. 
Iar in mintea mea niste tigle (ca nu-i loc de caramizi) ar face treaba buna.Dar asta-i alta poveste... sa nu uitam de strudel. Inarmat eu cu un sort, ingredintele conform retetei si normal aprobarea "propetarului" bucatariei (adeca nevasta) unde nu ma apuc de "strudelit" O luam inginereste, si cantarim, numaram si "masuram" totul conform retetei: Pentru aluat: -2 galbenusuri, 400g faina alba, 100 ml apa minerala, 200 ml iaurt gras, un praf de sare. Gasiti pe site acolo, amanunte tehnice, aici mai mult povestea, c-o fost fain. 
Pentru impachetat: 175g margarina unirea, 30g faina Cum care impachetat?! Pai reteta asta se bazeaza pe impachetarea aluatului. Dupa ce preparam crema din margarina si cele 30 de grame de faina se imparte in 4. 2 portii pentru o foaie de aluat. Da, aluatul trebuie facut dinainte :) nu-i mare scofala. Ingredientele de mai sus, intr-un bol, framantat si rezultatul impartit in doua, pentru a putea fi uns. 
Toata smecheria este sa crestezi frumos foaia de aluat asa cum se vede prin poze iar apoi sa-l impachetezi (da-ti click pe imagine si apoi next, next... aproape ca pe vremea lui Lumiere). Prima data pe o diagonala, apoi diagonala opusa. Apoi tragi si o cruce buna. Dumnezeu te ajuta chiar daca esti incepator ca mine. Nu te lasa la greu. 
Si apoi cand ai gogoloiul gata il invelim frumos in folie si la frigider cu el. Sa stea putin si sa judece la rece cum sta treaba. Vreo 15 minute este suficient. In acest timp nu stam degeaba ci repetam figura cu a doua foaie de aluat. Si in timp ce al doilea gogoloi este la rece se repeta faza cu intinsul, taiatul, usul si impachetatul pentru primul gogoloi gata racit si dornic de "mototolire". Deci operatia cu unsul impachetatul si racitul se repeta de doua ori pentru fiecare foaie. Atata am repetat de sigur nu mai uitam. Si in timp ce gogoloaiele mai stau putin la rece facem repede o umplutura din mere, biscuiti rasi ceva zahar si scortisoara. Nu am masuri, am facut compozitia asa, la ochi. Nu ca as fi eu mare bucatar... nici vorba, insa nu am gasit "indicatiile". 
Gogoloii s-au scos din frigider si au fost pe rand supusi caznelor cu sucitorul. Umplutura din mere rase au fost intinse cu o spatula de lemn, si... A, era sa uit: foaia am crestat-o pe 1/3 din latime stanga, dreapta. Asta-i de efect artistic. Sunt sigur ca mergea si fara. 
No si de aici pe urmele Penelopei, da-i si impleteste. Nu ca la tolba de am facut-o mai inainte... insa ceva de lucru tot este. Ideea de baza: merele rase sa ramana inauntru. Si cand am fost sigur ca nu au sa evadeze, i-am tras o spoiala cu un ou batut. Se zice ca-i da culoare-n "obraji". Asta inainte de a baga tava la cuptor. Cuptor care l-am incins cu vreo 40 de minute inainte de faza asta. 
Cum am stiut dinainte cat timp o sa-mi ia? Nu am stiut... am avut noroc. Iar dupa 50 de minute de privit cu lanterna prin geamul cuptorului (nu am bec in cuptor... nu a fost prevazut si oricum nu mai avea loc de tigle :))) ), sacait nevasta... "o fi gata, nu o fi" (este vorba de strudel nu de nevasta), am ajuns si la faza finala. Faina faza... cu "bujori in obrajori", miresme prin bucatarie de sa-ti bati copiii cu basca. Spre surprinderea mea si a sotiei, rezultatul a fost multumitor. Daca incercati, bagati un ochi si pe site-ul "maestrei" ca este mai mestera la explicat. Si asteptati pana se raceste... eu m-am ars de numa', pofticios cum eram. Si da, daca va intrebati, a avut dreptate sotia: nu am mai repetat figura. Poate o sa incerc si o varianta cu branza... numa' asa de dragul experimentelor. |
Adaugă comentariu